Tacerea

     Se spune ca tacerea e una dintre cele mai puternice arme care o poti folosi impotriva cuiva, si nu vorbesc de secrete, vorbesc de tacere. De acea liniste dureroasa care iti consuma fiecare nerv din corp. Tacerea care o folosesti cand deja tot posibilul s-a spus, in concetinta caruia te macina o neputinta care te forteaza la tacere. Si taci, si taci, si taci. Cuvintele nerostite care zac adanc in pieptul nostru, arzand cu o flacara patrunzatoare.Sentimentele neimpartasite care plang adanc in inima noastra. Zambetele ascunse care vor fi mereu in umbra suferintei noastre. Oare cu cate lacrimi nevarsate mi-am umplut plamanii? Oare cate ace mi-au intrat in ochi cand aud tacerea cu care sunt tratata? Poate e doar o iluzie, poate tacerea e doar o teama si nu o aparare, poate e o simpla reactie cu care putem distruge o viata. Tacerea nepasatoare, cand nu mai stii ce sa crezi. Neputinta, Neputinta de a reactiona cu calm. Teama de indiferenta.
     Un lucru e sigur, cand eu tac inseamna ca doare. Ma doare tacerea ta. Tacerea cu care ai acoperit fiecare vorba frumoasa si speranta care am avut-o. Tacerea la care raspund si eu cu tacere. Insa tacerea mea e diferita de a ta. Tacerea mea e un strigat dupa atentie, sperand ca tu il vei auzi. Imi vei auzi linistea si te va deranja teama ca ma vei pierde. Am spus tot, mi-am varsat sufletul si mi-am golit inima. Am incercat cum stiu eu mai bine. Zadarnic. Asculta-mi tacerea.